Si Barcelona a invins Beijingul. Capitala catalana s-a impus asupra metropolei chineze, proprietara a unui catalog de cladiri futuriste, pentru a gazdui Congresul Uniunii Internationale a Arhitectilor. Va fi in 2026, anul in care isi va valida titlul de Capitala Mondiala a Arhitecturii.
„Barcelona este recunoscuta in intreaga lume pentru arhitectura sa. Este un oras divers, cosmopolit, modern, care integreaza idei si culturi” au indicat acestia in primarie cand a fost cunoscut rezultatul votului desfasurat la Rio de Janeiro.
Orasul gazduise deja un congres UIA in urma cu 30 de ani. Acum, motto-ul evenimentului va fi „Un prezent, un maine”, unde Barcelona va fi luata „ca un exemplu al relatiei dintre oras si arhitectura sa pentru a discuta despre un viitor viabil si durabil”.
Relatia dintre Barcelona si arhitectura
Putine orase au o legatura atat de puternica cu un arhitect precum Barcelona si Antoni Gaudi, un revolutionar al modernismului, miscarea care sa extins in arta si a facut din oras epicentrul sau global.
Doua expozitii universale in 1888 si 1929; si Jocurile Olimpice din 1992, au fost catalizatori pentru proiecte urbane importante, care au avut un nou impuls in ultimele decenii odata cu Forumul Culturilor din 2004 si transformarea districtului 22.
Sa vedem cateva dintre cele mai importante cladiri care evidentiaza aceasta numire.
Pavilionul Germaniei (Mies van der Rohe-Lilly Reich)
Construit pentru Expozitia Universala din 1929, in care muntele Montjuic a devenit vitrina noilor tendinte si tehnologii, a fost proiectat de Mies van der Rohe si Lilly Reich pentru a gazdui pavilionul german.
Acesti arhitecti au reusit sa sintetizeze caracterul democratic al Republicii de la Weimar si este considerata una dintre cele patru lucrari fundamentale ale miscarii Bauhaus.
Demontat in 1930, a fost reconstruit in 1986. Structura sa de 1.000 de metri patrati de spatii deschise gazduieste expozitii si evenimente ale Fundatiei Mies van der Rohe.
Turnul Collserola (Norman Foster)
Proiectat de Norman Foster, a fost construit pe una dintre cele mai inalte sectiuni ale Tibidabo pentru a centraliza comunicatiile si emisiunile radio pentru Jocurile Olimpice din ’92. Si inca pastreaza aceste functii.
Cu 288,4 metri ai sai, este a doua cea mai inalta structura din Spania. Coloana centrala, sustinuta de trei bretele de otel, adaposteste o cladire cu 13 etaje.
Din punctul de belvedere de la etajul 10, in zilele senine, se poate vedea clar silueta insulei Menorca, aflata la 90 km.
Torre Glories (Jean Nouvel)
Desi criticii spun ca seamana foarte mult cu „pickle”-ul lui Foster din Londra, aceasta cladire a devenit noua icoana a Barcelonei.
Este un zgarie-nori de 144 de metri care se caracterizeaza prin forma sa rotunjita, ca un glont gigantic in mijlocul orasului, acoperit de o serie de panouri care se lumineaza noaptea si pot crea tot felul de efecte de lumina.
Ideea arhitectului Jean Nouvell, a fost de a reprezenta un gheizer; intrucat motivul constructiei sale urma sa fie sediul societatii Aguas de Barcelona. La proiectare a participat si studioul b720 Fermin Vazquez Arquitectos.
Constructia sa a fost varful de lance al reformei urbane a cartierului 22, din Poblenou, care a cunoscut cresterea unui numar mare de zgarie-nori si reformarea cladirilor industriale vechi din universitati si birouri ale companiilor de tehnologie si servicii.
Diagonal Zero Zero (Enric Massip-Bosch)
In 2004, Forum de las Culturas a dus la renovarea coltului de nord-vest al orasului, langa cartierul uitat Besos.
Printre cele mai importante cladiri se numara actualul Muzeu de Stiinte ale Naturii (Herzog & de Meuron), hotelurile Princess si Hilton Diagonal Mar, actualul Minister al Muncii si cladirea Telefonica, numita initial Diagonal Zero Zero.
Proiectata de studioul Enric Massip-Bosch, aceasta cladire cu 25 de etaje a fost construita in timpul record de opt luni.
Forma sa de diamant, acoperita de o structura exterioara din romburi de otel care se ridica spre cer, marcheaza punctul de plecare al Avenida Diagonal, care strabate orasul de la nord la sud.
Nisipurile (Richard Rogers – Alonso | Balaguer)
Vechea arena de tauri din Las Arenas si-a inchis portile in 1989 si a fost lasata abandonata, folosita doar ca adapost pentru cei fara adapost.
In 2011, Richard Rogers si studioul din Barcelona Alonso | Balaguer a intreprins o reforma ambitioasa care a reusit sa mentina fatada neo-mudejar, iar interiorul a fost complet golit.
Structura a fost montata pe stalpi, iar locul a devenit un centru comercial de 105.000 m2 deschis in 2011. Terasa de pe acoperis a fost transformata intr-o promenada cu vedere la 360º asupra orasului, realizand astfel conceptia de „promiscuitate functionala” pe care o postuleaza arhitectul Luis Alonso.
Piata Santa Caterina (Enric Miralles)
Enric Miralles a fost unul dintre cei mai remarcabili arhitecti ai ultimelor decenii. In renovarea Pietei Santa Caterina, din Ciutat Vella, a reusit sa creeze un nou spatiu comercial care pastreaza ceea ce ar putea fi salvat din ramasitele vechii manastiri care se afla pe amplasament sub o structura moderna si durabila.
Spatiul se caracterizeaza prin utilizarea lemnului si a ceramicii si prin acoperisul sau ondulat, acoperit cu 325.000 de piese in 67 de culori, un tribut adus tehnicii trencadis promovata de Gaudi.
Biserica expiatoare a Sagrada Familia (Antoni Gaudi)
Desigur, nu poti vorbi despre mostenirea Barcelonei fara a mentiona cea mai faimoasa lucrare a celui mai universal arhitect al orasului: Antoni Gaudi si Sagrada Familia.
Templul enorm este atat o isprava tehnica, unde geniul lui Gaudi a rupt limitele momentului; ca o etapa artistica, in care nu exista colt fara un detaliu de descoperit, fie in fatada baroca a Nasterii Domnului, in fatada solemna a Patimilor, in cele opt turnuri care inalta crucile bifurcate si in nava centrala care arata ca o padure luminata de o baie de culoare.
Fatada Gloriei, turnul Mariei si giganticul turn central, al lui Iisus, care va ajunge la 172,5 metri, nu au fost inca finalizate.
Daca nu vor mai fi esecuri, este de asteptat ca in 2026 (sau poate inca cativa ani) templul sa fie terminat dupa 144 de ani de munca.
Supermanzana (Salvador Rueda)
Aici nu vorbim despre o cladire ci despre o inovatie urbana care a fost promovata de la Barcelona in lume, conceputa de Salvador Rueda.
Superblocurile recupereaza spiritul lui Idelfons Cerda, creatorul Eixample: sunt celule urbane cu dimensiunile de 400 pe 400 de metri, unde traficul vehiculelor este redus in interior, iar in spatiile goale sunt instalate jocuri, mese si diverse elemente de uz din cartier.
Ideea a fost exportata in diferite orase din Spania si din lume, iar consiliul municipal analizeaza in prezent extinderea modelului (aplicat deja in cartierele Poblenou, Sant Antoni si Horta) la amenajarea a o jumatate de duzina de strazi din centrul orasului.