De indata ce parasesti Aeroportul International din Atena, un afis colorat de la Ministerul Turismului te intampina in Grecia cu urmatorul indemn: Traieste-ti propriul mit. Dar turistul inteligent, mai degraba decat sa incerce sa-si mitologizeze ratacirile prin tara zeilor olimpici, ceea ce va face este sa demistifice.
Cei care credeau ca o vara in insulele grecesti este ceva doar pentru bogati si celebri vor fi surprinsi. Cei care au respins insasi ideea de a inota in turcoazul inefabil al Marii Egee si de a manca sardine prajite in portul unei insule delicioase, avand in vedere aceste planuri prohibitive pentru buzunar, vor fi uimiti. Adevaratul farmec al Greciei consta in gama sa infinita de posibilitati si capacitatea sa minunata de a surprinde.
Primul mit care trebuie demolat este cel al maretiei stravechi a Atenei. Fara a dori sa minimizam maretia Acropolei si frumusetea Dealului Nimfelor, trebuie spus ca Atena pe care a visat si construit-o Pericle a fost atat de hartuita de-a lungul a mai bine de doua mii de ani de lacedemonieni, macedoneni, romani, barbari. , Turcii, venetienii si atenienii neglijeaza ca mai ramane putin de vazut dincolo de cartierul istoric Plaka. Muzeul de Arheologie adaposteste piese interesante, dar nici nu este foarte impresionant si costa 7 euro.
Se pot spune multe despre rapacitatea englezilor (in mod ciudat, se vorbeste rar despre cea a francezilor care, prin mana lui Napoleon, au jefuit toata Africa de Nord, sau despre cea a germanilor, care au luat intreg orasul Africii Pergamon), dar macar au decenta de a nu percepe intrarea la British Museum.
Cu toate acestea, o zi sau doua in Atena merita si tocmai din porturile sale pleaca feriboturile catre insule. Pentru a petrece noaptea in Atena, cele mai bune doua optiuni sunt Monastiraki si Omonia, ambele cartiere centrale bine conectate cu port si cu multe hoteluri la preturi rezonabile. Noaptea ateniana vibreaza in Pireu si Gazi, doua cartiere care au devenit foarte la moda in ultimii ani, cu centre culturale, taverne, discoteci si teatre.
Ieri am coborat la Pireu , spune Socrate la inceputul Republicii. Recomandarea pentru turistul constient de banuti este insa sa coboare la Rafina, portul B al Atenei. De acolo vei gasi, la mijlocul lunii august, varful sezonului, bilete la Ciclade la doar 16 euro.
Numele Cyclades deriva din cuvantul grecesc pentru cerc: kuklos. Ideea este ca insulele par sa fie aranjate in cerc in jurul lui Delos, unul dintre cele mai sacre situri pentru vechii locuitori din Hellas, patria lui Apollo si a surorii sale Artemis. Civilizatia care a inflorit in Ciclade intre neolitic si epoca bronzului este una dintre cele mai vechi si mai enigmatice din istoria elena. Marturie a trecerii sale prin lume sunt idolii extraterestri pe care sculptorii sai i-au sculptat si care l-au fascinat atat de mult pe Cortazar.
Cicladele sunt desertice si vantuoase, se ridica in Egeea cristalina ca niste capete de menhire care zboara sub soarele stralucitor din zorii timpurilor, primitive si albe, imbietoare. Mykonos, Santorini si Ios sunt, fara indoiala, vedetele arhipelagului, dar Cicladele ascund comori neasteptate pentru cei care indraznesc sa le exploreze cu un spirit demistifiant.
Putini au auzit de aceasta insula din inima Cicladelor. Acest lucru nu este surprinzator avand in vedere multitudinea exagerata de insule, dar cand cineva ajunge in Tinos si afla unde se afla, este greu de inteles cum nu auzise niciodata de acest loc.
In iunie 1822, o calugarita pe nume Pelagia a avut o viziune in care Fecioara Maria i-a ordonat sa-i indemne pe batranii din Tinos sa efectueze sapaturi intr-un teren viran. Dupa ore inutile, locuitorii orasului au gasit o icoana prebizantina care, dupa unii, ar fi putut fi pictata chiar de Sfantul Luca. Chipul Fecioarei in rugaciune a inceput sa atraga imediat pelerinii si este astazi cea mai venerata icoana din Biserica Ortodoxa Greaca.
In fiecare 14 august, ajunul celei mai sfinte zile din calendarul ortodox, nenumarati pelerini navigheaza din diferite porturi ale Greciei si ajung in Tinos pentru a se inchina Fecioarei. Dintre acestia, cei mai remarcati sunt tiganii. Sute de romi din toata Grecia si din multe colturi ale Balcanilor coboara de pe feriboturi si urca in genunchi la biserica Santa Maria, purtand lumanari uriase sau miei, unii plangand, multi in extaz. De ce Fecioara din Tinos a fost incoronata Regina Tiganilor este un mister, dar adevarul este ca devotamentul pe care il genereaza este emotionant si petrecerea zilei de 15 august in Tinos este o experienta de neuitat.
Insula ofera, de asemenea, tot ce se asteapta de la o insula greceasca: sate mici pe versantii dealurilor, case albe, golfuri mici de piatra si o mare turcoaz care este o sarbatoare pentru simturi. Plaja Livada si orasele Smardakito si Tripotamos sunt optiuni excelente de vizitat in timpul zilei. Aproape de port se afla frumoasa plaja Stavros si imediat dupa ea statiunea de pe litoral Kionia, dominata de ruinele fantomatice ale unui templu al lui Neptun. Un alt punct in favoarea pe care il are Tinos este proximitatea sa de Mykonos, niciodata bine gandit si arhi-notoriu. Calatoria cu feribotul dureaza mai putin de 20 de minute si costa 19 euro, dus-intors. O optiune buna pentru a petrece ziua si a evita sa platiti averi in cazare.
In urma cu peste doua mii cinci sute de ani, a trait un filozof si poet pe nume Pherecydes. Aristotel il lauda in Metafizica sa si sunt cei care cred ca Pitagora i-a fost discipolul si ca l-a insotit in ultimele sale zile. In patria sa, insula Siro, a consacrat o pestera studiilor sale astronomice si meteorologice, datorita carora, se spune, a putut prezice cutremure si epave. Tot mai multi turisti, in special greci, ajung in Siro vara si una dintre principalele atractii ale insulei este, tocmai, pestera Ferecides.
Portul Siro, Ermoupolis, se afla in inima Cicladelor si este capitala arhipelagului. Nu seamana deloc cu satul tipic cicladic, alb si languid. Ermoupolis este un mic oras de stil neoclasic, elegant si impunator, in care se respira administratia publica. Multe restaurante, baruri, hoteluri la preturi foarte bune si o viata de noapte electrizanta pe strazile labirintice ale centrului fac din Ermoupolis o destinatie cat mai atractiva. Autobuzele pleaca din port catre cele mai bune plaje de pe insula, Vari in sud, Kini si Delfini in vest. La nord-vest de port se afla un sat construit de venetieni in secolul al XIII-lea, de unde va puteti bucura de o priveliste privilegiata asupra Marii Egee si a insulelor din apropiere, spre deliciul calatorului pasionat de apusuri.
Parikia, portul din Paros, este un oras cu case albe si cupole albastre, ale carui strazi marginite de copaci sunt pline de ghirlande vara. Odata ajuns pe tarmurile sale, este greu sa nu-ti prelungesti sederea in Paros, bogat in podgorii si maslini, leaganul unei gastronomii simple, dar divine si cu unele dintre cele mai bune plaje din Grecia. Naoussa, celalalt oras de pe insula, este mai aproape de plajele Santa Maria si Kolimbithres si are o viata de noapte irezistibila pentru cei carora le place muzica electronica greceasca. Excursiile zilnice pleaca din portul Paros catre insula muzeala Delos, o necesitate pentru cei care vor sa vada unde s-a nascut Apollo.
Companiile aeriene care zboara catre Europa ofera conexiune catre Atena. Taxa este de aproximativ 1.100 USD. Din Pireu si Rafina sunt feriboturi catre insule, ale caror preturi variaza dramatic in functie de sezon si destinatie. Cateva exemple: Rafina-Tinos: 16 euro dus. Tinos-Siro: 5 euro. Siro-Pireu: 23 euro.
Asa cum Carrara a fost si este in continuare mecca marmurei in Italia, pentru vechii greci, mari iubitori de sculptura, emporiul celei mai bune marmure imaginabile se afla la Paros. Sculptorii au facut un pelerinaj acolo in cautarea unei materii prime cu adevarat exceptionale. Oricine se gaseste astazi intr-un muzeu cu orice piesa din marmura Pariana – exemple celebre sunt Venus de Milo, Victoria din Samotracia si stralucitorul Hermes, de Praxiteles – este uluit de textura translucida a pietrei. Astazi, Paros ofera mult mai mult decat marmura si este una dintre insulele preferate de turistii greci.