Piata Durbar din Kathmandu este ilustratia perfecta pentru a defini cum este Nepalul la un an de la cutremurul care a lovit tara. Totul curat, ordonat, fara praful care s-a acumulat peste tot, dar fara reconstructii. Grinzile de lemn sustin stalpii templelor, dar se pare ca un vant usor le-ar putea rasturna din nou.
Acel cutremur de 7,8 grade, care a fost insotit de un altul de 7,3 cateva zile mai tarziu, a provocat cifre care au reusit sa plaseze Nepalul in centrul lumii: 8.959 de morti, peste 22.000 de raniti, 776.900 de case distruse si alte 300.000 de avariate. Aproape 3.000 de structuri religioase sau culturale au fost afectate, lasand foarte afectata mostenirea istorica a tarii. In total, se estimeaza ca prejudiciul ajunge la aproape 6.000 de milioane de euro. Ajutorul promis de comunitatea internationala este de aproximativ 3.700 de milioane.
Autoritatea Nationala de Reconstructie se ocupa de ridicarea ruinelor in toata tara, sarcina care a fost afectata de o situatie politica instabila. Timpul din Nepal pare sa curga cu viteze diferite pentru politicieni si cetateni. Aceasta inseamna ca patru milioane de oameni inca traiesc in adaposturi temporare, potrivit Federatiei Internationale a Crucii Rosii.
Intarzierea se datoreaza si insistentei guvernului de a dori ca noile structuri sa fie solide, capabile sa reziste la o noua lovitura seismica. „Familiile vor trebui sa respecte cu strictete reglementarile de constructie si standardele codurilor decise de guvern, iar banii vor fi distribuiti in mai multe etape dupa urmarire”, a declarat vicepresedintele Comisiei Nationale de Planificare, Govinda Raj Pokhel, pentru cotidianul nepalez Times, la doar doua luni dupa cutremurul. Cine nu urmeaza unul dintre cele douasprezece modele de case indicate de guvern nu va primi ajutorul promis de 1.600 de euro.
De aceea multi oameni nu au inceput sa reconstruiasca; Ei asteapta un proces oficial de constructie care nu a sosit inca. „Guvernul a spus ca ne va da banii, asa ca pana cand ii vom avea si ne este clar ce tipuri de case trebuie sa construim, vom continua sa asteptam”, spune Hari Pandey. Impreuna cu parintii sai, sotia si fiul in varsta de 20 de luni, el locuieste de un an intr-o casa temporara din bambus si tabla, in fata ramasitelor fostei sale case, la 70 km nord de Kathmandu. „Am petrecut deja un muson si o iarna si iarasi este pe cale sa soseasca musonul”, spune acest ghid turistic care, in plus, din lipsa de turisti, si-a vazut scazand si venitul lunar.
Ea a primit doua granturi de la guvern de 58 si 125 de euro si o treime de 83 de euro pentru paturi si imbracaminte de iarna. E suficient? „Desigur ca nu, dar ceva este mai bine decat nimic”, spune el resemnat. Pentru o casa simpla, calculeaza ca va avea nevoie in jur de 6.300 de euro.
Dar nu toata lumea are aceeasi rabdare. 30.000 de nepalezi au inceput sa lucreze singuri la casele lor pentru a reveni la o viata normala. „Oricine are capacitatea financiara de a face acest lucru a inceput sa-si reconstruiasca casa”, spune Renaud Meyer, directorul Nepalului al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Acesta este cazul lui Bishwo Aryan. Casa lui din Kishandol, la nord de Kathmandu, a fost partial avariata in urma cutremurului. Mai intai au construit o coliba din bambus, lemn si placi de metal, dar au inceput sa-si reconstruiasca casa de locuit. Atat familia lui, cat si ceilalti s-au saturat sa astepte. „Oamenii din sate se ajuta reciproc pentru a-si reconstrui casele, deoarece asteptarea actiunii guvernului sau a ONG-urilor nu este o optiune pentru ei”.
Au primit, de asemenea, un ajutor de 125 de euro si, de asemenea, li se pare insuficient. „Ne reconstruim casa din veniturile pe care le primim din munca la camp si pentru ca am cerut credit suplimentar.”
In ciuda criticilor la adresa managementului dezastrului, trebuie avut in vedere ca cazul Nepalului este unic, nu doar pentru ca este una dintre cele mai sarace tari din lume, ci si din cauza situatiei interne in care s-a aflat. vazut scufundat in ultimul an. Tara himalaya a trecut prin tulburari politice in mijlocul gestionarii crizei cutremurului: o dezbatere vesnica asupra noii Constitutii a inradacinat viata politica si a dus la o schimbare a guvernului.
In plus, din septembrie pana in februarie, a suferit un blocaj la granita cu India care a impiedicat intrarea combustibilului si a gazelor, ducand la cresterea preturilor pe piata neagra. Transportul de material umanitar in zone indepartate a fost, de asemenea, afectat, deoarece sute de camioane cu bunuri de baza nu au putut nici macar sa intre pe pamantul nepalez. „Daca ar fi fost o tara puternica, s-ar fi putut concentra doar pe reconstructie, dar nu a fost cazul”, admite directorul PNUD.
In ciuda circumstantelor, tara a cunoscut si unele realizari. Sanatatea a fost marele succes al ONG-urilor de pe teren, care au impiedicat cresterea vertiginoasa a malnutritiei copiilor, o problema comuna dupa dezastrele naturale. Igiena, consumul de apa potabila si sistemele de canalizare au fost cele trei puncte principale pentru prevenirea raspandirii bolilor. Organizatii precum Crucea Rosie, de exemplu, au instalat centre de sanatate in zonele afectate din Sindhupalchok – cel mai afectat district – care ofera ingrijire zilnica rezidentilor.
Meyer subliniaza efortul depus de guvernele locale. „Atentia s-a concentrat asupra guvernului central, dar nu s-a luat in considerare faptul ca guvernele locale, sustinute de organizatii internationale, au dezvoltat mecanisme de sprijin care au fost eficiente atat in ajutorul umanitar, cat si in reconstructie”.
Potrivit PNUD, 1.400 de zidari si dulgheri au fost instruiti pentru a construi structuri puternice in toata tara. Pe langa case, mai sunt multe de construit: cel putin 35.000 de sali de clasa in scoli si 1.200 de centre de sanatate au fost distruse.
Fundatia ONG Youth Nepal ofera cursuri gratuite de zidarie care predau tehnicile care trebuie aplicate pentru constructia cladirilor mai rezistente la cutremure. In cele doua luni de desfasurare a programului, peste 150 de oameni au invatat „cum sa faca turnatorii care sa permita construirea de pereti mai puternici, cum sa reparam ferestrele si usile si cum sa construim acoperisuri mai bune”, spune Raju Dhamala, directorul Nepalului. Organizatia.
Urmand liniile directoare propuse de Guvern, in timpul executiei cursurilor au construit deja 90 din cele 250 pe care le planifica in cinci raioane. „Guvernul isi pune atentia pe reconstructia caselor de locuit, dar nu pe scoli sau cladiri obisnuite. Nu vrem sa dublam actiuni, de aceea ne concentram pe acest tip de cladire”, explica Dhamala. In total au un fond pentru a da cursul la 1.000 de persoane.
Dar cum sa fii sigur ca planurile ambitioase vor fi implementate corect? Dhamala recunoaste ca a vazut o schimbare de mentalitate in randul populatiei: „oamenii erau ingrijorati ca nu cheltuiesc multi bani pentru construirea caselor, dar acum sunt mai constienti de nevoia de materiale bune si de a face cladirile mai sigure impotriva cutremurelor”.
Meyer l-a secundat: „populatia se angajeaza sa nu mai treaca prin aceeasi situatie si are o motivatie personala puternica pentru a se asigura ca isi reconstruieste casele in mod corespunzator”.
Nepalezii stiu ca locuiesc intr-o zona cu risc ridicat de cutremur si ca un dezastru se poate intampla din nou: expertii au anuntat ca tara va fi pedepsita cu un alt cutremur puternic la un moment dat.
Desi Autoritatea Nationala de Reconstructie presupune ca majoritatea caselor nu vor ramane in picioare cand va sosi musonul din acest an, Meyer ramane optimist. „In doua luni vor incepe ploile si vrem sa fim siguri ca pana atunci oamenii au reusit sa inceapa o noua viata. Acesta este ceea ce este urgent acum si spre asta ne concentram eforturile, noi toti cei care lucram aici”.