Povestea din The Green Mile este inspirata de o poveste adevarata despre nedreptate, crima si o executie care nu a fost niciodata menita sa aiba loc.
The Green Mile este unul dintre putinele romane de Stephen King care nu sunt tocmai de groaza, este o poveste intunecata, dar plina de magie care ne prezinta un gigant nobil care asteapta executia lui in condamnatul mortii.
John Coffey este condamnat la moarte dupa ce a fost acuzat ca a violat si ucis fete tinere (o crima pe care clar nu a comis-o), facandu-i pe oficialii inchisorii sa-l vada ca pe un monstru, dar Coffey are o abilitate speciala ca incetul cu incetul schimba viata si modul de gandire al tuturor din jurul lui. Gigantul poate absorbi bolile de la oameni doar prin atingerea lor, iar acest dar ajunge sa-si convinga ingrijitorii ca ceea ce i s-a intamplat a fost o nedreptate.
Green Mile este miscator si magic, dar, in adancul sufletului, vorbeste despre o problema sociala importanta, o realitate pe care mii de barbati afro-americani au trait-o si continua sa o traiasca pentru simplul fapt ca pielea lor este mai inchisa la culoare. Cartea lui Stephen King si adaptarea lui Frank Darabont (cu Tom Hanks si Michael Clarke Duncan) sunt inspirate din povestea unui baiat de 14 ani care a fost condamnat la moarte pentru un caz de viol pe care nu l-a comis.
In spatele lui John Coffey (care in carte este adult pentru ca nici macar Stephen King nu a vrut sa arate executia unui copil nevinovat) se afla George Stinnney Jr, care, la varsta de 14 ani, a devenit cel mai tanar cetatean executat pe scaunul electric. fiind acuzat de uciderea a doua fete albe.
Cazul s-a petrecut in 1944, cand Mary Emma Thames si Betty June Binnicker, in varsta de 8 si 11 ani, au fost gasite moarte, trupurile lor prezentau semne de violenta si ca o grinda grea de lemn a fost folosita pentru a le lovi in cap si a le ucide. Cazul a fost brutal si politia a vrut sa-l gaseasca rapid pe vinovat, ceea ce i-a condus la George.
Potrivit lui Amie Ruffner, sora lui George Stinney, ea si fratele ei erau pe camp, avand grija de vaca familiei, cand doua fete s-au apropiat de ei pentru a le intreba unde pot gasi flori de culeat, au spus ca nu stiu si The fetele si-au continuat drumul, nestiind ca acest lucru le va face ultimii oameni care le vor vedea in viata, iar George principalul suspect.
La aflarea acelei intalniri, politia s-a dus sa-l aresteze pe George fara sa investigheze nimic, l-au bagat in inchisoare fara sa-si anunte parintii sau sa-i permita accesul la un avocat care sa-si apere cazul sau sa-i explice ce se intampla. George Stinney Jr a fost dus intr-o camera de interogatori fara un reprezentant legal sau un tutore prezent, unde a fost interogat ore in sir si in cele din urma politia a spus ca a obtinut o marturisire, fortandu-l chiar sa recunoasca ca a incercat sa le violeze pe cele doua fete.
George a fost inchis intr-o celula si a fost adus in judecata pe 24 aprilie a acelui an. Juriul a fost format din 10 barbati albi, care l-au gasit vinovat pe baiat in urma audierii marturiei politistilor, care nu au prezentat nici macar o proba impotriva sa.
Procesul a durat doar 4 ore, iar dupa 10 minute de deliberare, George a fost gasit vinovat si condamnat la moarte pe scaunul electric, intr-o executie care a avut loc la doar 3 luni de la proces. Potrivit unor martori, George era atat de mic incat au fost nevoiti sa-i puna carti sub el ca sa-l faca suficient de inalt incat sa-i puna pe cap palaria cu cablurile scaunului.
La zeci de ani de la tragedie, s-a descoperit ca grinda cu care au ucis fetele era prea grea pentru ca George sa o poata ridica, mai mult, nu existau nici inregistrari ale vreunei marturisiri sau alte probe care sa-l fi acuzat, iar cu aceasta s-a aratat ca ziua din 1944 un copil nevinovat fusese ucis si ca George fusese victima rasismului politienesc.
In 2014, judecatorul Carmen Tevis Mullen a declarat ca procesul lui George a fost o nedreptate, iar Steve McKenzie, avocatul care a cerut redeschiderea cazului lui Stinney, a declarat intr-un documentar CNN ca „Stinney a fost o tinta usoara, iar politia l-a folosit ca tap ispasitor pentru a gasi o modalitate rapida de a-l ucide. cineva Asta a fost in Carolina de Sud in 1944, cu un baiat negru acuzat, doua victime tinere albe si un juriu format din barbati albi: Stinney nu a avut niciodata o sansa… Calaii lui au trebuit sa stivueasca mai multe carti pe scaunul scaunului, asa ca ca capul lui va ajunge la electrozi. Cand au apasat comutatorul, corpul lui Stinney a convulsionat, facand ca masca care era prea mare pentru el sa se desprinda, expunandu-si fata la aproximativ 40 de martori, inclusiv tatal fetelor ucise.”