Fascismul nu poate sa se adapteze si sa existe in anumite conditii proeminente, contemporane. Mai exact, nu se poate adapta la democratiile puternice in care functioneaza partidele de extrema dreapta si nici la ideologia grupurilor islamice radicale.
Aceasta lucrare incepe prin a defini fascismul. Apoi noteaza cateva conditii care permit existenta fascismului si aplica aceste conditii Italiei si Germaniei de dupa Primul Razboi Mondial pentru a demonstra cum a crescut fascismul in acele tari. Ziarul discuta apoi despre partidele de extrema dreapta din Europa si daca acestea sunt fasciste. Procedand astfel, compara ideologiile partidelor cu ideologia fascista. De asemenea, aplica conditiile in care a aparut fascismul in Italia si Germania la conditiile in care functioneaza in prezent partidele de extrema dreapta. Lucrarea stabileste ca aceste partide nu sunt fasciste. Lucrarea analizeaza apoi grupurile islamice radicale. In absenta unor conditii comparabile, lucrarea se concentreaza pe ideologia grupurilor islamice radicale pentru a determina daca acestea sunt fasciste. Ca si partidele de extrema dreapta, gruparile islamice radicale nu sunt fasciste. Lucrarea se incheie cu cateva reflectii asupra posibilitatii viitoarelor miscari fasciste.
Ce este fascismul?
Fascismul crede in superioritatea natiunii. „Natiunea” se refera la o colectie de oameni legati prin rasa, etnie sau cultura. Germanii si italienii sunt exemple de natiuni. Calea de a atinge superioritatea nationala este prin intermediul statului.1 Scopul final al marilor regimuri fasciste care au existat, precum regimurile Partidului Fascist Italian si Partidul Nazist German, a fost sa urmareasca maretia nationala. Mussolini intentiona sa „ghideasca progresul material si moral al comunitatii [italiane].”2 Hitler planuia sa readuca natiunea germana in pozitia sa de „intemeietorul culturii acestui pamant”.3 Hitler si Mussolini doreau sa plaseze natiunea deasupra. toate celelalte baze de loialitate, inclusiv relatiile de clasa si religia.
Tipul de stat necesar pentru a indeplini acest obiectiv este antidemocratic si totalitar. Un astfel de stat este antidemocratic pentru ca elimina institutiile democratice, precum sistemele electorale, parlamentare si multipartide, care zadarnicesc acest obiectiv al maretiei nationale. Alegerile democratice sunt problematice deoarece masele aleg candidati care apeleaza la interesul propriu al maselor. Acest lucru nu garanteaza ca candidatii au in vedere interesul natiunii. Acest lucru slabeste statul si, in cele din urma, natiunea.5 Parlamentul este problematic deoarece partidele din el petrec mai mult timp argumentand decat implementand politici. Intr-adevar, Hitler s-a referit la Parlament ca fiind un „magazin de bataie” din acest motiv. 6 Alte partide sunt problematice deoarece, concurand cu partidele fasciste pentru a castiga puterea, impiedica partidele fasciste sa urmareasca obiectivul ultranationalist.
Cateva conditii favorabile pentru fascism
Fascismul infloreste in general in tarile cu nationalism puternic si democratii slabe. Nationalismul puternic atrage oamenii catre obiectivele ultranationaliste ale fascismului.8 „Democratia slaba” are doua semnificatii, ambele permitand fascismului sa infloreasca. O democratie este slaba prin faptul ca este incompetenta si nu raspunde. In consecinta, cetatenii devin dezamagiti de ea si sunt dispusi sa o abandoneze pentru un alt tip de regim. O democratie slaba se refera si la o traditie democratica care este destul de noua si nu puternic inradacinata.9 Acest lucru permite, de asemenea, sa infloreasca fascismul, deoarece este mai usor sa inlocuiti acest tip de democratie cu un alt regim.
Conditii de activare aplicate Italiei si Germaniei
Toate aceste conditii se aplica situatiilor politice si sociale din Germania si Italia post Primul Razboi Mondial. Nationalismul, sub forma resentimentelor nationale, era puternic. Italienii si germanii credeau ca mandria lor nationala a fost umilita. Italienii s-au simtit astfel pentru ca au crezut ca tarii lor nu i s-a acordat cantitatea de teritoriu pe care ar fi trebuit sa i se acorde dupa incheierea Primului Razboi Mondial.10 Germanii au simtit acest lucru deoarece guvernul lor acceptase Tratatul de la Versailles. Tratatul impunea Germaniei sa accepte vina pentru declansarea Primului Razboi Mondial si impunea Germaniei despagubiri dure, precum si concesii teritoriale substantiale.11 Partidele fasciste si naziste erau atragatoare pentru ca au promis ca vor restabili maretia nationala pe care cetatenii o considerau lipsita.
Democratiile italiene si germane si traditiile democratice erau slabe. Ambele tari s-au unit si au devenit democratii relativ tarziu. Italia s-a unificat intre 1860 si 1870, iar Germania s-a unificat in jurul anului 1870.12 Parlamentele lor nu au raspuns la nevoile cetatenilor. De exemplu, nici parlamentul german, nici parlamentul italian nu a reusit sa opreasca crizele economice de dupa Primul Razboi Mondial si cresterea somajului in tarile lor.13 Ca o consecinta a tuturor acestor factori, cetatenii italieni si germani au fost dispusi sa sustina fascismul.
Partidele de extrema dreapta si fascismul
Partidele de extrema dreapta din Europa impartasesc aspecte ideologice cu fascismul. Din acest motiv, ele sunt uneori considerate partide neofasciste: partide care sunt incarnarea contemporana a fascismului.14 De exemplu, partidele de extrema dreapta doresc sa avanseze natiunea scapand de toti imigrantii.15 Partidele cred ca imigratia ruineaza natiunea. Partile sustin ca imigrantii ii determina pe cetatenii tarii gazda sa devina someri. Asa cum Jean-Marie Le Pen, liderul FN (Frontul National) din Franta, a spus odata: „1 milion de someri – asta inseamna 1 milion de straini prea multi.”16 Imigrantii ar ruina, de asemenea, cultura nationala, pastrandu-si propriile obiceiuri in loc sa adopte. cei din tara gazda.17 Eliberarea tarii de imigranti va opri aceste probleme si in cele din urma va aduce beneficii natiunii.
Imigratia genereaza o conditie care permite aparitia fascismului: resentimentele nationale. Parerile nefavorabile ale partidelor de extrema dreapta cu privire la imigranti reflecta cele ale cetatenilor. In plus, multi cetateni considera ca imigrantii isi aduc beneficii sociale, care ar trebui sa le revina cetatenilor. De asemenea, se crede ca imigrantii comit infractiuni impotriva cetatenilor. 18 Intr-adevar, resentimentele nationale indreptate fata de imigranti este o combinatie de indignare si frica. Trebuie remarcat, insa, ca conditia resentimentelor nationale in sine nu este suficienta pentru a genera fascismul. Combinatia dintre resentimentele nationale si democratia slaba ofera o oportunitate mai buna pentru cresterea fascismului.
Conditiile democratice in care functioneaza aceste partide in cele din urma nu permit fascismului sa infloreasca. Democratia este mai profund inradacinata in timpul erei contemporane decat a fost in epoca de dupa Primul Razboi Mondial. In timp ce nazistii si fascistii au reusit sa rastoarne regimurile democratice din tarile lor, acum exista bariere supranationale si nationale care descurajeaza acest lucru sa se intample. Multe partide de extrema dreapta opereaza in tari care fac parte din Uniunea Europeana: FN al Frantei, AN (Alleanza Nationale) din Italia, BNP (Partidul National Britanic) al Regatului Unit si FPO (Partidul Libertatii Austriece) din Austria (printre altele).19 In calitate de membre ale Uniunii Europene, acestor tari li se cere sa aiba si sa mentina un regim democratic.20 Mai mult, mentalitatea generala in multe dintre aceste tari este predispusa democratic.
Democratia previne fascismul. Pentru a implementa fascismul, un stat trebuie sa fie antidemocratic. Cu toate acestea, date fiind conditiile supranationale si nationale, statul din tarile europene este democratic. Daca fascismul s-ar adapta acestor conditii democratice, ar inceta sa mai existe. Intr-adevar, ar deveni o noua ideologie: national-populism. National-populismul rezulta dintr-un „efort constient de a actualiza fascismul si de a-l face viabil in conditii [democratice] schimbate.”22 AN exemplifica aceasta transformare. Inainte de a deveni AN, acest partid se numea MSI (Movimento Sociale Italiano). MSI a fost considerat neofascist deoarece era un descendent al unui partid cvasifascist anterior.23 Cu toate acestea, odata ce MSI „a acceptat democratia ca sistem de valori”, s-a transformat in AN, un partid national-populist.24 Extrema partide corecte,
Mai mult, democratia schimba natura scopului pe care partidele national-populiste si fascismul il impartasesc in comun. Potrivit fascismului, modalitatea de a avansa natiunea este de a avea un lider care intruchipeaza vointa poporului. Aceasta persoana, nu oamenii insisi, stie cel mai bine ce este in interesul natiunii.25 Partidele national-populiste nu adopta aceasta abordare. In schimb, ei sustin initiative de democratie directa, cum ar fi referendumul, deoarece astfel de initiative permit ca preferintele cetatenilor sa fie ascultate.26 Cu toate acestea, dintr-o perspectiva fascista, aceste preferinte tin cont doar de interesele individuale ale cetatenilor, nu de interesele colective ale cetatenilor. natiune. Interesele individuale sunt diferite de interesul national. 27 Deci national-populistii nu promoveaza natiunea atunci cand sustin democratia directa. In cele din urma, atunci,
Islamul radical si fascismul
Conditiile in care functioneaza partidele de extrema dreapta/national-populiste nu sunt identice cu cele in care au functionat partidele fascist si nazist. Cu toate acestea, conditiile sunt cel putin comparabile. Acesta nu este cazul miscarilor islamice radicale si al partidelor fasciste si naziste. Religia nu a fost o problema semnificativa in perioada in care partidele fasciste si naziste din Italia si Germania erau active. Desi exterminarea evreilor de catre Partidul Nazist pare a fi o persecutie religioasa, a fi evreu era considerat o trasatura rasiala, mai degraba decat religioasa. Pentru a determina daca islamul radical este o manifestare a fascismului, trebuie sa analizam ideologia acestuia.
Islamul radical este similar cu fascismul in ceea ce priveste tipul de stat pe care il prevede. Statul islamic radical este antidemocratic.28 Statul impune sharia, sau legea islamica, mai degraba decat legile democratice. Teoretic, cele doua seturi de legi se pot suprapune, in sensul ca principiile sharia sunt si principii democratice. De exemplu, „Coranul insista asupra consultarii reciproce in deciderea afacerilor comunale, care include alegerea liderilor care sa reprezinte si sa guverneze in numele comunitatii”. 29 Acest lucru este in concordanta cu notiunea de alegeri democratice. Cu toate acestea, in practica, aceste principii comune sunt de obicei incalcate. Intr-un exemplu extrem, talibanii din Afganistan au pretins ca adera la sharia. Cu toate acestea, regimul taliban a refuzat sa permita ca alegeri democratice sa aiba loc cat timp era la putere si inca incearca sa le opreasca, chiar si dupa ce a fost destituit.
Statul islamic radical este, de asemenea, totalitar. Statul este holistic si are control asupra fiecarei fatete a vietii. 31 Hezbollah, de exemplu, vrea sa instituie un regim islamic in Liban. Ea considera ca toate aspectele vietii oamenilor, cum ar fi aspectele sociale, culturale, economice si politice, ar trebui sa serveasca acestui scop.32 Hezbollah considera, de asemenea, ca statul ar trebui folosit pentru a se asigura ca aceste aspecte ale vietii indeplinesc viziunea lui Hezbollah.
Cu toate acestea, scopul islamului radical difera de scopul fascismului. In timp ce fascismul se straduieste sa avanseze natiunea, islamul radical doreste sa raspandeasca credinta islamica si sa stabileasca societati islamice.34 Mai mult, in timp ce fascismul se straduieste sa plaseze natiunea mai presus de orice, islamul radical se straduieste sa plaseze islamul mai presus de orice. De exemplu, sloganul Hamas este: „Allah este tinta [Hamas], Profetul este modelul sau, Coranul este constitutia sa, Jihadul este calea sa si moartea de dragul lui Allah este cea mai inalta dintre dorintele sale.”35 Islamul este atat de important incat chiar are prioritate fata de viata. In contrast, Hitler afirma ca un german „isi subordoneaza de bunavoie propriul ego vietii comunitatii [nationale] si, daca ora o cere, chiar il sacrifica.”36 Sentimentul importantei in declaratiile lui Hitler si Hamas este acelasi, dar obiectul de importanta este altul.
O alta modalitate de a intelege fascismul si convingerile islamului radical cu privire la ceea ce are prioritate suprema este sa se uite la ceea ce cred ei ca este cea mai importanta calitate la un individ sau un grup. Deoarece natiunea are prioritate suprema pentru fascisti, originea nationala este calitatea definitorie a unui individ. Fascismul i-a facut pe oameni sa creada ca locul lor de munca sau rangul social nu era important in mod fundamental. Fie ca erau sau nu germani sau italieni, totusi, a fost crucial.37 Acelasi model se aplica si grupurilor islamice radicale. Deoarece islamul este primordial, identitatea musulmana este calitatea definitorie. Hamas, de exemplu, pretinde ca-i saluta „fiecarui musulman care isi imbratiseaza credinta, ideologia [si] isi urmeaza programul.”38 Fratia Musulmana lucreaza „pentru a realiza unificarea intre tarile si statele islamice.”39 Faptul ca nationalitatea Musulmanii care se pot alatura Hamas, sau a tarilor pe care Fratia Musulmana vrea sa se uneasca, nu este specificat sugereaza ca nu este la fel de important ca religia. Avand in vedere scopul miscarilor islamice radicale, precum si relativa lipsa de importanta a originii nationale, miscarile islamice radicale nu sunt fasciste.
Cu toate acestea, exista un subset al fascismului numit fascism clerical. Miscarile clericale fasciste sunt pe cat de religioase, pe atat de nationaliste. Crucea sageata maghiara, care a fost activa in anii 1930, poate fi considerata un grup clerical fascist, deoarece credea ca religia si nationalismul sunt la fel de importante. Intr-adevar, Crucea sageata credea ca religia este un stalp al natiunii. Ferencz Szalasi, liderul Crucii Sageti, a explicat ca „atunci cand Armata vede ca in natiune s-au zdruncinat cei trei stalpi ai Religiei, Patriotismului si Disciplinei, atunci este de datoria Armatei sa forteze natiunea sa revina. acesti stalpi.”40 Garda de Fier, un grup roman care a functionat in jurul anilor 1930, este de asemenea considerat a fi fascist clerical. Garda de Fier „a vazut religia ortodoxa romana ca fiind cotermina cu nationalitatea romana… ”41 Desi aceste grupuri au acordat o prioritate egala atat nationalismului, cat si religiei, ele sunt totusi considerate in general fasciste. Sunt miscarile islamice radicale exemple de fascism clerical?
Un echilibru intre natiune si religie in miscarile islamice radicale este greu de deslusit. Religia este primordiala pentru miscarile islamice radicale. De exemplu, desi Fratia Musulmana opereaza in Egipt, declaratia sa de misiune nu se refera aproape niciodata la egipteni. Cand ii implica pe egipteni, se refera la ei ca musulmani, nu ca egipteni. Declaratia de misiune spune: „Intr-adevar, atmosfera actuala de suprimare, instabilitate si anxietate i-a fortat pe multi dintre tinerii [Egiptului] sa comita acte de terorism… cerem tuturor musulmanilor sa abandoneze astfel de actiuni si sa se intoarca la calea cea buna. .”42 Mai mult, unele miscari islamice radicale opereaza in diferite state simultan. Al Qaeda, de exemplu, este activa in America de Nord, America de Sud, Europa, Africa si Asia.43 Este dificil pentru o miscare atat de raspandita sa pretinda ca religia sa, ca si religia ortodoxa romana, coincide in mod unic cu o anumita nationalitate. In cele din urma, aceste miscari islamice radicale nu sunt nici fasciste, nici fasciste clericale.
Nici partidele de extrema dreapta, nici grupurile islamice radicale nu sunt fasciste. Intr-adevar, in ceea ce priveste partidele de extrema dreapta sau national-populiste, democratia pare a fi un antidot eficient impotriva fascismului. Cu toate acestea, doar pentru ca democratia sa dovedit a avea succes impotriva fascismului in aceasta situatie particulara, nu garanteaza ca democratia va avea intotdeauna succes. Nu se poate prevedea cu certitudine cum vor fi conditiile democratice in viitor sau ce tipuri de partide politice vor exista. In mod similar, in timp ce ideologia grupurilor islamice radicale nu este in prezent compatibila cu fascismul, sau chiar cu fascismul clerical, exista intotdeauna posibilitatea ca paradigma islamica radicala sa evolueze astfel incat sa devina fascista intr-un fel. In cele din urma, doar pentru ca fascismul nu exista in prezent in aceste scenarii nu inseamna ca nu va exista niciodata.