Guvernul francez de la Vichy nu avea puterea de a impiedica guvernul german sa anexeze practic Alsacia si Lorena. Fara sa treaca macar prin pretentia de a organiza un plebiscit, fara sa astepte ca un tratat de pace sa decida, germanii, cu dispretul lor obisnuit fata de drepturile fie ale indivizilor, fie ale popoarelor, au procedat la nazificarea fortata a acestor doua teritorii franceze.
Alsacia, o campie fertila cu culturi variate si industrii importante, a devenit parte a provinciei germane Baden, administrata de Gauleiter Robert Wagner. Lorena, un teren agricol care contine si unele dintre cele mai bogate mine de fier din Europa, este alaturata Sarre-Palatinat sub domnia lui Gauleiter J. Buerckel.
Putini americani cunosc Alsacia si mai putini inca Lorena. Cei care au vizitat acolo poate ca le-a fost greu sa diferentieze aceste provincii franceze de provinciile germane adiacente. Ei ar putea inclina sa adopte punctul de vedere german ca sunt zone vorbitoare de limba germana si populate de germani si apartin in mod natural Reich-ului. Un studiu mai atent va duce la o concluzie foarte diferita. In ceea ce priveste rasa, care in orice problema care tine de nazisti nu poate fi trecuta cu vederea, majoritatea populatiei din ambele provincii este celtica, din grupul alpin, cu cap scurt si par negru. Ei vorbesc un dialect derivat din germana, cum ar fi limbile olandeza si flamanda si dialectul din nordul Elvetiei. Ca si acestia, dialectul lor (mai ales in Lorena) este de neinteles pentru germani.
Alsacienii au devenit oficial francezi ca urmare a Tratatului de la Westfalia din 1648. Cartile puteau fi umplute cu dovezi ale patriotismului lor francez. La Strasbourg a fost compusa glorioasa „Marseillaise”. Alsacia si Lorena au dat Revolutiei Franceze trei dintre cei mai buni generali ai sai — Kellermann, care a castigat batalia de la Valmy, Marne din 1792, Kleber, eroul lui Fleurus si al campaniei din Egipt si Ney, „cel mai curajos dintre cei curajosi. .” Un alt general al razboaielor napoleoniene, generalul Foy, spunea cativa ani mai tarziu: „Daca dragostea pentru tot ceea ce este mare si generos s-ar stinge vreodata in inima locuitorilor vechii Frante, ei ar trebui sa treaca peste Vosgi si sa vina. in Alsacia pentru a invata din nou sensul patriotismului si al fervoarei nationale”. Aceste cuvinte suna acum aproape ca o profetie.
Cand cele doua provincii au fost anexate de Germania in 1871, locuitorii lor au rostit, prin reprezentantii lor la Assemblee Nationale din Bordeaux, un protest celebrat care s-a incheiat astfel: „Proclamam inviolabil pentru totdeauna dreptul alsacienilor si lorrenilor de a ramane parte din Natiunea franceza si ne angajam atat pe noi insine, cat si cu alegatorii nostri, copiii nostri si urmasii lor, sa o revendica vesnic, prin toate mijloacele si impotriva tuturor uzurpatorilor”.
Acum Alsacia si Lorena sunt din nou sub stapanire germana. De data aceasta, insa, nu numai prusacii, ci si nazistii trebuie sa se confrunte. Astazi se folosesc vechile metode de deznationalizare, dar sunt impinse la limita de logica nazista inghetata. Procesul se desfasoara constant prin propaganda in ziare, prin radio si la adunarile in masa pentru „fratii recuperati”, prin parade, prin spionaj si tradari, prin persecutii si prin suprimarea oricarui detaliu care este francez sau care ar putea transmite vreo franceza. idee sau memorie. Nimic din toate acestea nu este nou si nici nu este de natura sa impresioneze pe alsacieni si lorenezi, in ciuda faptului ca este condusa mai eficient decat a fost dupa 1871. Oamenii acestor provincii stiu mai bine decat oricare alti francezi cum sa-i faca fata. .
In plus, nazistii au elaborat doua noi abordari ale problemei germanizarii, care fac ca domnia lor asupra victimelor lor nefericite sa fie mai ipocrita si mai stricta.
In primul rand, pornesc de la ideea ca alsacienii si lorenezii suntgermani, supusi loiali ai Fuhrerului. In consecinta, ei sunt liberi sa intre in toate organizatiile de partid, sa salute in maniera nazista, sa se alature Wehrmacht-ului, sa primeasca instructiuni in Germania. Se asteapta sa-si arate aprecierea pentru libertatea lor, pentru onoarea care le este acordata; trebuie sa fie cetateni mandri si entuziasti. Li se spune ca sunt chiar liberi sa nu faca uz de aceste privilegii liberale; dar nu se incearca sa ascunda faptul ca lucrurile ar putea deveni neplacute pentru ei daca nu isi folosesc libertatea in mod corespunzator. Niciodata cuvantul libertate nu a fost folosit cu mai multa generozitate decat la inceputul ocupatiei germane: tot ceea ce alsacienilor si lorenenilor li se cerea sa faca — participarea la intalniri, inregistrari si asa mai departe — a fost intotdeauna facut freiwillig .Cu toate acestea, acest cuvant fara sens dispare acum pe masura ce rezistenta oamenilor creste.
In al doilea rand, liderii nazisti acorda cea mai mare importanta a ceea ce se face in Alsacia si Lorena, deoarece isi doresc ca acesta sa aiba o valoare demonstrativa. Aceste doua provincii sunt considerate ca un nou domeniu de experimentare, ca un pamant german pur in care, spre deosebire de Austria, nu a existat nicio miscare nazista inainte de ocupatie. Pe aceasta baza ideala trebuie sa se ridice o structura nazista perfecta, una mai perfecta decat in Reich-ul insusi, unde inca exista prea multa opozitie. Granita dintre Germania si Alsacia este strict pazita, pentru ca mintile germane care nu s-au convertit in totalitate la noua ordine sa nu fie perturbate de metodele drastice folosite in Alsacia.
Sa examinam acum mai in detaliu procedura germana nemiloasa si minutioasa folosita in Alsacia si Lorena din iunie 1940 si rezistenta pe care a provocat-o.
De indata ce au sosit germanii au incercat sa elimine toate elementele populatiei pe care le considerau inapte sa fie asimilate. Evreii au fost expulzati mai intai, desigur; Au urmat francezii nenascuti in Alsacia si Lorena, precum si ordinele religioase si intreaga administratie civila, cu exceptia angajatilor mai mici. Apoi, in lunile urmatoare, tren dupa tren au sosit in Franta neocupata plina de alsacieni din vaile Bruche si Orbe, unde nu se vorbeste decat franceza, si de lorenezi din partile sudice si vestice ale acelei provincii. Sate intregi au fost astfel golite. Locuitorii au fost nevoiti sa-si paraseasca, cu o ora de preaviz, casele, pamantul (care ramasese adesea in aceeasi familie inca din Evul Mediu), utilajele, vitele. Li s-a dat posibilitatea de a alege sa fie transportati in Polonia cu bunurile lor sau sa fie trimisi fara bani in Franta neocupata. Fermele lor au fost preluate de germani din zona baltica si din Basarabia.
Aceste expulzari in masa s-au oprit din vara anului 1941, deoarece deficitul de forta de munca a devenit acuta in Reich. Expulzarile individuale, insa, nu s-au oprit niciodata, desi germanii au incercat in ultima vreme sa evite aceasta risipire a fortei de munca prin utilizarea mai larga a muncii fortate si a lagarului de concentrare. Expulzarea este una dintre pedepsele pe care le suporta pacatul de atasament fata de Franta, desi poate fi fost exprimata cu mult timp in urma ca inainte de Primul Razboi Mondial. Procesul cu greu variaza. Intr-o dimineata in zori, fara cel mai mic avertisment, un agent al Gestapo-ului, urmat de soldati sau politisti, apare la usa victimei si ii da un preaviz cu 30-45 de minute sa-si paraseasca locuinta, familia, locul de munca. Cheile, carnetele de cecuri, carnetele de banca, toate obiectele de valoare sunt confiscate, cu exceptia a 5.000 de franci, plus 2.500 de franci pentru fiecare copil, o valiza cu haine, un ceas, inelele care se poarta de obicei. Un politist urmareste victima pas cu pas in ultimele pregatiri pentru a avea grija sa pastreze doar ceea ce este permis. Cand se termina jumatate de ora, este impins intr-un camion militar si dus intr-un fel de statie de defrisare unde este inchis timp de patru sau cinci zile, doarme pe un pat de paie si nu primeste suficienta mancare si bautura. Acolo asteapta impreuna cu sute de alti un tren care sa-l duca in Franta neocupata. Intre timp, biroul sau ferma lui va avea deja noul proprietar german, iar casa sa, sigilata dupa plecarea sa, va fi vanduta in scurt timp la licitatie impreuna cu continutul ei. Cand se termina jumatate de ora, este impins intr-un camion militar si dus intr-un fel de statie de defrisare unde este inchis timp de patru sau cinci zile, doarme pe un pat de paie si nu primeste suficienta mancare si bautura. Acolo asteapta impreuna cu sute de alti un tren care sa-l duca in Franta neocupata. Intre timp, biroul sau ferma lui va avea deja noul proprietar german, iar casa sa, sigilata dupa plecarea sa, va fi vanduta in scurt timp la licitatie impreuna cu continutul ei. Cand se termina jumatate de ora, este impins intr-un camion militar si dus intr-un fel de statie de defrisare unde este inchis timp de patru sau cinci zile, doarme pe un pat de paie si nu primeste suficienta mancare si bautura. Acolo asteapta impreuna cu sute de alti un tren care sa-l duca in Franta neocupata. Intre timp, biroul sau ferma lui va avea deja noul proprietar german, iar casa sa, sigilata dupa plecarea sa, va fi vanduta in scurt timp la licitatie impreuna cu continutul ei.
Nenumarati oponenti ai regimului nazist au fost expulzati in acest fel, indiferent de rangul social, conditia fizica sau varsta — episcopii catolici de la Strasbourg si Metz; femeile a doua zi dupa nastere; familii al caror sef lucra in Germania sau a fost plecat pentru cateva zile si au gasit la intoarcere o casa goala; chiar si barbati si femei de 70 sau 80 de ani, si oameni bolnavi si raniti. Desi nu sunt disponibile cifre complete, germanii insisi recunosc ca cel putin 70.000 de lorenezi si peste 100.000 de alsacieni au fost deportati in Franta neocupata. Aceasta nu include numarul mare al celor care au fugit fara sa astepte sa fie expulzati.
Toate amintirile Frantei, fiecare obiect care poarta un sens francez, sunt cautate cu cea mai mare grija. Limba franceza este, desigur, alungata din scoli si din toate locurile publice; este interzis sa vorbesti franceza acasa sau sa asculti radioul britanic, elvetian sau chiar la radioul Paris controlat de germani. Numele franceze de orase, sate, strazi si magazine, inscriptiile franceze de pe mormintele din cimitire trebuie sa fie germanizate. Monumentele mortilor din razboaiele din 1870 si 1914-18 sunt indepartate sau aruncate in aer. Numele de familie si numele de crestin care suna francez trebuie traduse in germana sau schimbate; sectiile de politie au liste cu nume bune germane din care alsacienii pot alege. Librariile nu mai pot vinde carti franceze si chiar si bibliotecile private trebuie sa fie curatate de tot ce este in limba respectiva, cu exceptia Bibliilor, carti de rugaciuni, carti de bucate, carti postale si fotografii. Colectiile private de carti valoroase sunt confiscate si duse in Germania sau pur si simplu aruncate in strada pentru a face focuri.
Religia a fost intotdeauna un factor important in Alsacia si Lorena, unele regiuni avand o majoritate catolica, altele fiind predominant luterane sau calviniste. Clerul din Alsacia si Lorena era bine informat despre persecutiile religioase de pe cealalta parte a Rinului si au luat o atitudine foarte hotarata inca de la inceputul ocupatiei. Nazistii au ripostat la fel de repede: episcopii catolici Ruch, din Strasbourg, si Heinz, din Metz, si coadjutorii lor au fost declarati unerwunscht(indezirabil) si alungat cu un numar mare de curati si pastori protestanti. Toate seminariile au fost inchise. Facultatea protestanta de Teologie din Strasbourg a trebuit sa se mute la Clermont-Ferrand in Franta neocupata, ordinele religioase au fost alungate si mosiile lor confiscate, manastirea pentru femei de la Saint-Odile, sanctuarul traditional al patronului Alsaciei, sarbatorit de Goethe. , Taine si Barres, a fost inchisa si vechii ei ziduri de gresie roz, care au vedere la intreaga campie a Alsaciei, sunt folosite ca scoala pentru tinerii germani ( Hochburg Deutscher Jugendbewegung ) . Un nazist asista la fiecare slujba bisericeasca pentru a nota numele celor prezenti, in special ale functionarilor publici, si pentru a-l urmari pe predicator.
Principala speranta a Fuhrer-ului se afla in tineri. Predarea religioasa la scoala a devenit o lectie despre „Mein Kampf”, care inlocuieste literalmente Evanghelia. Catehismului i-a urmat acea parodie incredibila care se numeste catehismul hitlerian. Copiii sunt invatati, inainte de a merge la culcare, sa-si examineze constiinta astfel: „Fuhrerul meu, am trait eu astazi in spiritul tau, tu caruia ii datoram totul?” Iata povara unui cantec predat in scolile din Alsacia:
Wir wollen nicht mehr Christen sein, Denn Jesus ist ein Juden Schwein. [i]
Pentru a reusi in aceasta campanie, nazistii trebuie sa tina copiii departe de biserici si de familiile lor. Intalnirile obligatorii si imaginile in miscare sunt programate la ora obisnuita a slujbelor bisericesti, in special duminica dimineata. Viata de familie este redusa la minimum, deoarece copiii vin acasa doar pentru masa sau pentru a merge la culcare. Aproape in fiecare seara este ocupata de o adunare a Hitler Jugend sau a Bund Deutscher Madel , ambele organizatii de partid la care copiii trebuie sa se alature. Copilul vine tarziu acasa sau poate sta departe toata noaptea, iar parintii nu au nimic de spus: Partidul, li se spune, este de acum inainte „aparatorul copiilor impotriva tiraniei parintilor”.
Tehnica Nazificarii merge si mai departe. Daca mita si minciunile nu distrug constiinta morala care este coloana vertebrala a rezistentei, nazistii incearca sa o faca jucandu-se pe deficientele umane precum ambitia si vanitatea si, nu in ultimul rand, senzualitatea. Libertatea deplina a actului sexual este predata atat in scoli, cat si in organizatiile de tineret. Fetele invata ca este o datorie „sa-i dea un fiu Fuhrer-ului” cand au 18 ani si o onoare sa o faca la 13 sau 14 ani. Fetele si baietii sunt aruncati impreuna in toate ocaziile posibile, iar fetele sunt a informat ca Partea se va ocupa in intregime de orice copil pe care l-ar putea avea din momentul nasterii acestuia. In Parohia Mulhouse-Dornach, in mai 1941, 12 fete care se pregateau pentru confirmare erau insarcinate; la fel si alte 20 de fete din 50 din acelasi oras care s-au intors dintr-un lagar de vacanta nazist din Tirol.
Mijloacele de propaganda in randul adultilor sunt inepuizabile. Este practic imposibil ca un cetatean al unei natiuni libere sa-si dea seama cum este sa traiesti intr-o tara in care totul — ziare, radio, afise, discursuri, contacte cu administratia, reglementari economice si financiare — este indreptat catre acelasi lucru. Sfarsit; unde se respira si se mananca propaganda complet unilaterala si perfect coordonata. Aceasta propaganda, in plus, este sustinuta de pedepse severe. Dupa cum spune proverbul german: „Willst du nicht mein Bruder sein, So hau’ich dir den Schadel ein” („Daca nu vrei sa fii fratele meu, atunci iti voi sparge capul”). Amenzi grele, inchisoare sau munca silnica, lagare de concentrare, transport in Europa Centrala, ca sa nu mai vorbim de pedeapsa capitala, sunt decretate pentru orice rezistenta. Si, fara indoiala, anumite minti, desi sincer, poate fi acceptat. Tehnica conversiei este ilustrata de acest exemplu autentic. Intr-un sat din sudul Alsaciei, asistentul primarului era un constructor, un om inteligent si onorabil si un cetatean francez loial. Germanii la sosirea lor i-au oferit postul deStadtkommissar. Ar trebui doar sa se alature partidului, au spus ei, si sa tina cateva discursuri. A respins ideea la inceput, dar in curand a descoperit ca intr-adevar nu avea de ales; in cele din urma a cedat. A doua zi dimineata a gasit o svastica uriasa batuta in cuie pe usa pentru a indica noua sa pozitie. Era chemat in fiecare seara la adunarile de partid; i-au fost transmise discursuri pentru a le citi concetatenilor sai de pe o platforma pe care statea intre doi camasi maro inarmati. Curand a fost ostracizat de oamenii din satul sau, chiar si de propria sa familie, iar izolarea sa crescanda l-a lasat din ce in ce mai la cheremul presiunii naziste necrutatoare. A venit momentul in care el insusi nu mai stia exact unde se afla.
Exista totusi un aspect al situatiei actuale din Alsacia si Lorena, care cu greu poate fi folosit pentru propaganda. Este situatia economica si financiara. In ciuda promisiunilor magnifice ale nazistilor din prima parte a ocupatiei, absorbtia provinciilor de catre Reich a adus mai degraba saracirea generala decat prosperitatea. Germanii au pus mana pe toate firmele de afaceri importante, mai intai bancile care au fost absorbite de Deutsche Bank si bancile din Baden, apoi companiile de asigurari si acum treptat toate industriile. In acelasi timp, reichsmark a fost introdus ca singurul mijloc legal de plata la rata dezastruoasa de 20 de franci pentru marca. (In 1918 francezii reintrodusesera francul la cota de 1,25 la marca, chiar daca acesta din urma valora deja doar cateva centime. ) A urmat o inflatie rapida a preturilor, stimulata de o crestere cu 80 la suta a salariilor. Aceasta politica a salariilor mari, menita sa aduca sprijinul clasei muncitoare noului regim, nu a facut decat sa inrautateasca situatia dificila a industriei si comertului, care sufereau deja din cauza rechizitionarii materiilor prime, a lipsei de combustibil si a dificultatilor de transport. Rezultatul a fost cresterea somajului care a facut posibila trimiterea in Germania a multor muncitori excelenti. Inca din decembrie 1940, s-a estimat ca 20% dintre muncitorii industriali din Alsacia fusesera astfel fortati sa intre in fabrici germane; celor care au refuzat sa mearga li s-au refuzat indemnizatiile de somaj. Nici taranii nu au fost crutati. Sub pretentia de a incuraja viticultorii alsacieni sa produca numai vinuri de inalta calitate.
Spre deosebire de anumite tari ocupate care au fost uneori luate pentru o vreme de disciplina si „comportamentul corect” al trupelor germane, Alsacia si Lorena au manifestat, de la inceput, cea mai incapatanata ostilitate. Acest lucru a contrastat semnificativ cu tandretea verbala a invadatorilor pentru „fratii lor recuperati”. Experienta de cincizeci de ani de colonizare ii invatase ca nimic bun nu le putea veni de la germani. Cu cateva exceptii, singurii locuitori care coopereaza activ cu noul regim sunt germanii care au ramas dupa 1918, au devenit cetateni francezi naturalizati si apoi au organizat a cincea coloana in aceste provincii. Sentimentul ostil initial al unei majoritati covarsitoare a populatiei a devenit acum ura activa, deoarece ocupatia militara a fost inlocuita cu o administratie civila.
Rezistenta se manifesta in sabotaj, in patrunderea organizatiilor hitleriene de catre reprezentantii patriotilor si intr-o varietate de manifestari individuale si colective. La Ribeauville, in Saverne, de exemplu, standardele naziste fixate pe ruinele vechiului castel au fost daramate in mod repetat si inlocuite in timpul noptii cu embleme franceze. Afisele de propaganda sunt intotdeauna daramate. O frantura din „Marseillaise” se aude brusc in cinematografele in miscare sau se fluiera noaptea in fata locurilor de intalnire ale Partidului. Numerosi baieti si fete trec in Franta neocupata in loc sa mearga la munca in Germania, desi calatoria este periculoasa, iar parintii lor se confrunta cu lagare de concentrare si chiar deportati ca represalii (8.000 de lorenezi au fost trimisi in Polonia din acest motiv in iunie anul trecut). Studentii Universitatii din Strasbourg, care trebuie sa-si continue studiile la Heidelberg sau la Freiburg-im-Briesgau, profita de orice ocazie pentru a-si proclama convingerile; desi urmariti indeaproape de tinerii nazisti, acestia au format grupuri de rezistenti pasivi. Ei isi pot alege propriile subiecte pentru prelegeri la orele de dictie si nu pierd niciodata sansa de a exalta Franta, libertatea, lupta pentru independenta. Cartile, pline de ardoare patriotica, pe care Clausewitz si von der Goltz le-au scris dupa cucerirea Prusiei in 1806 sunt folosite pentru parafraze ingenioase. Rezistenta spirituala se concentreaza in jurul bisericilor; nu au fost niciodata atat de pline. Ei isi pot alege propriile subiecte pentru prelegeri la orele de dictie si nu pierd niciodata sansa de a exalta Franta, libertatea, lupta pentru independenta. Cartile, pline de ardoare patriotica, pe care Clausewitz si von der Goltz le-au scris dupa cucerirea Prusiei in 1806 sunt folosite pentru parafraze ingenioase. Rezistenta spirituala se concentreaza in jurul bisericilor; nu au fost niciodata atat de pline. Ei isi pot alege propriile subiecte pentru prelegeri la orele de dictie si nu pierd niciodata sansa de a exalta Franta, libertatea, lupta pentru independenta. Cartile, pline de ardoare patriotica, pe care Clausewitz si von der Goltz le-au scris dupa cucerirea Prusiei in 1806 sunt folosite pentru parafraze ingenioase. Rezistenta spirituala se concentreaza in jurul bisericilor; nu au fost niciodata atat de pline.
Aceste note despre situatia actuala a Alsaciei si Lorenei se pot incheia cu un citat dintr-o adresa prezentata maresalului Petain si semnata de 456 de ofiteri ai armatei franceze, eliberati din lagarele de prizonieri din Germania, care au traversat Alsacia pe drumul inapoi in Franta neocupata in toamna anului 1941:
„Subsemnatii ofiteri, veterani ai razboiului din 1914-1918, prizonieri de razboi in Germania, intorsi din captivitate, considera ca este o datorie sa-i spuna maresalului Petain, seful statului francez, cat de emotionati au fost de entuziasmul si total spontan. ovatii pe care le-au primit din partea populatiei din Alsacia la 15 august 1941, in timp ce se aflau pe drumul lor de la Hagueneau la Belfort, prin Strasbourg si Mulhouse.Pe parcursul intregii calatorii, prin campuri si prin sate si orase, trenul nostru a fost aclamat de atat de departe. uniformele franceze puteau fi recunoscute. Am vazut mii de femei in lacrimi, barbati stand atenti si salutand, fete care ne sarutau si strigau: „Traiasca Franta!” […] Toata populatia Alsaciei de la nord la sud s-a aratat astfel, in cele mai induiosatoare cuvinte si fapte si cu curaj indraznet.