Liderul opozitiei Keir Starmer – se presupune in mod constient – a provocat o agitatie pre-electorala, care a facut titluri in Marea Britanie saptamana aceasta, declarand ca ar cauta o intelegere „mult mai buna” cu UE, daca ar deveni prim-ministru.
Apoi s-a angajat rapid intr-un tur turbulent al Haga si Paris, inclusiv o intalnire de mare profil, chiar daca scurta, cu presedintele Emmanuel Macron.
Calatoria europeana a domnului Starmer a coincis marti cu publicarea, la comanda de guvernele francez si german, a unui document de reflectie privind reforma UE.
Acesta includea mentionarea Marii Britanii ca un posibil viitor „membru asociat”, aducand contributii financiare in schimbul unei relatii economice mai stranse.
Dintr-o data, parlamentarii s-au certat din nou daca Brexit a fost alegerea corecta sau gresita pentru Marea Britanie si ce inseamna „oferta” de membru asociat UE din partea UE.
Titlurile din ziare au tras un semnal de alarma. Unul a proclamat un „complot” franco-german, in timp ce altul a sugerat ca a fost incercarea Bruxelles-ului de a atrage Partidul Laburist sa se apropie din nou de UE.
O teorie separata pe care am auzit-o a fost ca aceasta a fost o „ramura de maslin” post-Brexit de la Bruxelles.
Am pus aceste ipoteze unor diplomati dintr-o serie de tari UE.
„Avem o alta conversatie”
Ambasadorul Germaniei in Marea Britanie, Miguel Berger, a apelat deja la retelele de socializare pentru a tempera speculatiile. „Raportul unui grup independent de experti… este o contributie la extindere si reforma, nu la relatiile UE-Marea Britanie”, a scris el.
Fiecare personaj UE cu care am vorbit a spus ca lucrarea academica franco-germana a fost comandata de Paris si Berlin pentru a sugera cum sa „protejeze viitorul” UE si institutiile sale, deoarece considera extinderea pentru a include potential Ucraina, Moldova, Georgia si tarile din UE. Balcanii de Vest.
Momentul publicarii a fost planificat cu luni in urma, au spus ei, pentru a coincide cu o reuniune a UE saptamana aceasta, deoarece discutiile aprinse despre inceperea negocierilor de aderare cu Ucraina pana la sfarsitul anului.
„A crede ca aceasta lucrare este in vreun fel legata de vizita lui Keir Starmer sau chiar de vizita regelui Charles in Franta este fantezist”, mi-a spus un diplomat la nivel inalt. “Nimic de-a face cu realitatea. Avem o conversatie complet diferita.”
„Este deja vu – ca pe vremurile vechi ale negocierilor pentru Brexit”, a spus altul. „Politicienii din Marea Britanie vorbesc singuri, ignorand ceea ce spunem de fapt in UE”.
„UE este suprainterpretata in Westminster”, a insistat o personalitate proeminenta a UE.
“Suntem plini de speranta in ceea ce priveste semnele de imbunatatire a relatiilor bilaterale, da. Dar nu mai vorbim si nu ne mai gandim la Marea Britanie in fiecare zi. Atentia noastra s-a mutat in alta parte (de la Brexit).”
Este adevarat, principalul accent al lucrarii este asupra modului in care UE isi poate extinde numarul de state membre si poate functiona in continuare – mai ales avand in vedere stanjenirea ca potentialii membri noi, cum ar fi Ucraina, ar inghiti probabil multe dintre subventiile UE pe care membrii existenti. (inclusiv Polonia, Romania si Ungaria) beneficiaza in prezent de.
Dar este si adevarat ca ziarul franco-german mentioneaza, pe scurt, Marea Britanie.
Si este bine cunoscut faptul ca presedintele Macron este foarte dornic sa lucreze mai strans cu Marea Britanie.
El – si UE in ansamblu – se uita la imaginea globala de ansamblu. Ei vad o China imprevizibila, o Rusia antagonista si isi fac griji cu privire la potentialul unei alte presedintii Trump in SUA.
In vremuri instabile, vor sa-si tina prietenii aproape.
Ei stiu ca cele doua partide principale ale Marii Britanii au exclus aderarea din nou la UE sau chiar aderarea la piata unica sau uniunea vamala a blocului. Cu toate acestea, ei au salutat abordarea mai pragmatica si practica a primului ministru Rishi Sunak si dorinta domnului Starmer de a imbunatati relatiile bilaterale.
Cu toate acestea, s-au ridicat sprancene in toata Europa la sugestia sa de a renegocia acordul Brexit.
Exista putin apetit UE pentru acest tip de revizie care necesita timp, care se redeschide ranile vechi chiar acum.
Relatiile UE-Marea Britanie sunt deja mult imbunatatite din zilele negre ale neincrederii reciproce profunde din timpul negocierilor pentru Brexit. Invazia Ucrainei de catre Rusia a determinat tarile UE sa lucreze indeaproape cu Marea Britanie in cadrul NATO, G7, G20 si altele.
Predecesorul lui Sunak, Liz Truss, a fost cheia in spargerea ghetii post-Brexit, asigurand succesul unui proiect de companie al presedintelui francez.
Dl Macron a visat sa reuneasca fiecare tara europeana – cu exceptia Rusiei si a aliatului sau apropiat Belarus – intr-un grup numit Comunitatea Politica Europeana.
In octombrie anul trecut, doamna Truss a ales sa participe la intalnirea inaugurala.
Fara Marea Britanie la masa, EPC nu ar fi avut niciodata aceeasi greutate. A fost un moment cheie de resetare post-Brexit, iar Marea Britanie va gazdui una dintre cele doua intalniri EPC anul viitor.
Decojirea straturilor inapoi
Hartia franco-germana recicleaza o idee care a fost discutata si in cele din urma respinsa la Bruxelles la inceputul mileniului – aceea a unei Europe „multi-viteze” sau cu mai multe straturi.
Cercul interior ar fi compus din statele membre UE care opteaza pentru partajarea suplimentara a puterii, cum ar fi moneda euro sau acordul de frontiera deschisa, Schengen.
Al doilea ar fi toate celelalte state membre ale UE.
A treia, denumita „membri asociate”, ar include tari care aleg o relatie economica formala cu UE, dar fara legaturi politice.
Ei ar plati in bugetul UE pentru a avea acces la piata unica, de exemplu, dar nu o parte din proiectul de „unire tot mai stransa” al blocului.
Aici lucrarea mentioneaza Marea Britanie ca un potential candidat, alaturi de Norvegia si Elvetia.
Multi participanti la Brexit ar vedea asta ca pe o tradare.
Al patrulea cerc exterior este relatia pe care Regatul Unit o are in prezent cu UE, bazata pe acorduri bilaterale.
Deocamdata, acea relatie la distanta de brat, cu potentialul de a deveni mai neteda, sau mai intepatoare, cu timpul, pare cea cu care ambele parti se simt cel mai bine.
In ceea ce priveste lucrarea academica, aceasta nu a fost aprobata nici de guvernul german, nici de guvernul francez.
A primit o primire mixta in randul statelor membre UE, care prevad ca unele – desi departe de toate – dintre propunerile facute vor fi discutate la un summit al liderilor UE la sfarsitul acestui an.