Poseidon a fost zeul grec al marii si raurilor, creator de furtuni si inundatii si aducator de cutremure si distrugeri. El a fost poate cel mai perturbator dintre toti zeii antici, dar nu a fost intotdeauna o forta negativa.
A fost un protector pentru marinari si, ca imblanzitor de cai, patronul acelui animal si al cresterii cailor. Pentru romani, el era cunoscut sub numele de Neptun.
Origini si familie
Cultele lui Poseidon dateaza inca din epoca tarzie a bronzului si civilizatia miceniana (la apogeu din secolele al XV-lea pana in secolul al XII-lea i.Hr.), asa cum sunt atestate de inscriptiile Linear B gasite la Pylos in Peloponez si Cnossos pe Creta. Intr-adevar, zeul pare sa fi fost una dintre cele mai importante zeitati miceniene, poate nicio surpriza, avand in vedere abilitatile maritime evidente ale culturii. Este posibil ca Poseidon sa fi fost un amestec de zeu indigen, dar pre-grec, cu Potis, o zeitate indo-europeana. Pylos, stim, l-a avut pe Poseidon ca zeu principal, cu o preoteasa ca sef al cultului sau.
Poseidon a fost tatal eroului Tezeu, al vanatorului Orion si al calului inaripat Pegasus.
In mitologia greaca ulterioara, Poseidon era fiul lui Kronos si Rhea si fratele lui Zeus si Hades. A fost o figura cheie in luptele pentru controlul universului dintre Titani, Giganti si Olimpici. La victoria lor, cei trei frati au tras la sorti pentru a decide pe ce domeniu vor domni, iar Poseidon a castigat marile. Zeul locuia in conace aurii magnifice de sub mare, frumos impodobite cu corali si flori de mare. In mod traditional, acest palat submarin, care includea grajdurile zeului de cai albi rafinati, era situat langa Aegae in Eubeea. Aparent nemultumit doar cu marile, Poseidon a intervenit adesea in planurile lui Zeus si chiar a incercat odata sa-si rastoarne fratele cu ajutorul Herei si Atenei. Ca pedeapsa pentru aceasta tradare, Poseidon a fost pus sa construiasca zidurile magnifice ale Troiei.
Sotia lui Poseidon era Nereida Amphitrite, desi se dovedise putin dificila in timpul procesului de curte si odata a fugit in muntii Atlas. Din fericire, zeul marii a fost ajutat de delfinul Delphinus care l-a convins pe Amphitrite sa se intoarca si sa se casatoreasca cu Poseidon. In semn de recunostinta, Poseidon s-a asigurat ca Delphinus este amintit pentru totdeauna facand o constelatie asemanatoare ei, care inca ii poarta numele.
Zeul a fost venerat in special la Corint si a fost punctul central al jocurilor istmice panhelene.
Cel mai faimos fiu al zeului cu Amphitrite a fost Triton, care era jumatate om, jumatate peste. Alti doi copii au fost Rhode si Benthesicyme. Cu toate acestea, ca si in cazul celorlalte divinitati, Poseidon a nascut multi alti urmasi cu diversi parteneri. Cele mai notabile sunt Tezeu (cu Aithra), Polifem Ciclopul (pe care Ulise l-a intalnit celebru la indelungata sa intoarcere din razboiul troian), vanatorul Orion (cu fiica lui Minos), calul zburator Pegas (dupa violarea Medusei), calul salbatic Arion si Charybdis (cu Gaia), monstrul marin mancator de corabii care a creat vartejuri teribile. Poate in mod justificat gelos pe toate aceste treburi, pasiunea lui Poseidon de Scylla, fiica zeului marii Phorcys, l-a determinat pe Amphitrite sa arunce in baia fetei niste ierburi magice care au transformat-o intr-un monstru furios, cu douasprezece picioare si sase capete.
Poseidon a fost el insusi responsabil pentru o alta creatura teribila – Minotaurul. Esecul lui Minos de a sacrifica taurul oferit cadou de zeu a dus la ca Poseidon sa o vrajeasca pe sotia lui Minos, Pasiphae, sa se indragosteasca de taur; iar rodul relatiei lor amoroase a fost creatura jumatate om, jumatate taur care locuia in labirintul lui Knossos.
In Hesiod si Homer
Zeul este un protagonist major in Razboiul Troian al Iliadei lui Homer, unde ii sprijina pe greci si ii incurajeaza fie prin discursuri incantatoare, adesea deghizate in diferite personalitati ahee, fie ii conduce de fapt in lupta cu sabia stralucitoare. Cu toate acestea, el ii ajuta si eroului troian Eneas pentru a scapa de infricosatorul Ahile. Poseidon apare si in Odiseea lui Homerca nemesisul lui Ulise. Pentru a se razbuna pentru orbirea fiului sau Polifem, el l-a blestemat pe Ulise sa rataceasca pe mare timp de zece ani. Poseidon este descris cel mai adesea atat de Homer, cat si de Hesiod drept „cel care zguduie Pamantul cu sunet adanc”, „cel cu parul intunecat” si „incercuitorul pamantului”. Ultimul titlu aminteste ca multi antici credeau ca toate caile navigabile erau conectate si ca pamantul plutea pe apa. Din acest motiv, era logic ca un singur zeu sa aiba grija de toate aceste cai navigabile care inconjurau pamantul (chiar daca multe rauri si izvoare aveau propriile lor personificari specifice in mitologie).
Inchinare si Locuri Sacre
In religia greaca, se spunea ca Poseidon tine Istmul din Corint in special; probabil pentru ca era o cale maritima importanta. Zeul a fost venerat in mod deosebit aici si a fost centrul curselor de cai si al altor evenimente la jocurile istmice panhelene care au avut loc in cinstea lui langa Corint. Jocurile se tineau o data la doi ani in primavara si, la fel ca Jocurile Olimpice, sportivii, care si calaretii se intreceau pentru premii, in acest caz, o coroana de prestigiu mai intai de pin si apoi, in perioada clasica, de telina uscata. Corintul a fost, de asemenea, unul dintre primele orase care a conectat Poseidon de comertul maritim si de navigatie, asa cum indica placile votive de lut datand din perioada arhaica. Sunion era un alt loc strategic aproape de zeu, iar templul sau din secolul al V-lea i.Hr. inca se afla pe promontoriul care da vedere la navele care intra in golful Saronic. Zeul a fost onorat de cursele cu barci organizate la pelerina o data la patru ani.
In legendara competitie cu Atena pentru a castiga patronajul Atenei, Poseidon a oferit orasului darurile unui izvor de apa sarata si a unui cal. Cu toate acestea, darul Atenei, un maslin, a castigat mai multa favoare si ea a fost cea care va deveni patrona marelui oras. Totusi, zeul a fost onorat de festivalul anual Posidei – care poate avea mai mult de-a face cu agricultura decat cu marea – si luna de la mijlocul iernii, Posideon, i-a purtat numele.
In calitate de protector in timpul cutremurelor (in ciuda faptului ca el a fost vazut si drept cauza lor), zeul a fost adesea apelat la Poseidon Asphaleios, iar un templu zeului a fost construit pe Rodos tocmai in acest scop. Poseidon a avut un oracol la Taenarum in Laconia si sanctuare importante in mica insula Calauria de langa Troezen si Onchestus in Beatia. Onchestus a avut o ceremonie curioasa prin care caii au tras un car fara calareti prin locatie si, daca se prabusi, atunci carul era dedicat zeului. Multe asezari de pe coasta din Marea Mediterana i-au purtat numele (de exemplu, Posidonia/Paestum), iar marinarii si pescarii de pretutindeni au facut jertfe votive lui Poseidon pentru protectie. Inchinatorii sai de cult sacrificau cel mai frecvent tauri, armasari si oi masculi. In cele din urma,
Reprezentarea in art
Poseidon este cel mai frecvent descris in arta greaca antica ca fiind matur si barbos. El isi tine adesea tridentul, modelat de Ciclopi, cu care ar crea cutremure lovindu-l la pamant. El este, de asemenea, portretizat frecvent calare in carul sau de aur tras de hipocampe – creaturi jumatate de cal si jumatate de sarpe cu cozi de peste – sau cai incaltati cu aur, al caror patron era. Delfinii, calutii de mare si pestii ton sunt animale marine suplimentare vazute frecvent in compania zeului in arta.
Zeul apare impreuna cu Atena in competitia lor pentru a deveni patronul Atenei pe frontonul de vest al Partenonului (447-432 i.Hr.). Poseidon a aparut pe moneda, poate cel mai izbitor tetradrahmele de argint ale Macedoniei antice (306-283 i.Hr.), unde pare sa-si arunce tridentul. Poate cea mai celebrata reprezentare a lui Poseidon este statuia de bronz inalta de 2 metri (aproximativ 460 i.Hr.) de la Capul Artemisium (desi aceasta este similitudinea in reprezentarea lui Poseidon si Zeus in arta greaca veche, ea poate reprezenta foarte bine aceasta din urma). Statuia a fost recuperata dintr-un naufragiu in anii 1920 d.Hr., iar figura magnifica care paseste acum domina una dintre incaperile Muzeului National de Arheologie din Atena.
Revizuire editoriala Acest articol a fost revizuit pentru acuratete, fiabilitate si aderarea la standardele academice inainte de publicare.