Thomas Demand este cunoscut pentru construirea unor modele hiperrealiste in marime naturala ale evenimentelor istorice, dezastrelor naturale sau abuzurilor de putere pe care le fotografiaza si apoi le distruge.
In expozitia Thomas Demand: Mundo de papel care poate fi vazuta la Centrul Botin din Santander pana pe 6 martie –este cea mai mare expozitie sustinuta in Spania de artistul german–, exista si Pond (‘pond’ in spaniola), un lucrare care ia ca referinta gradina pe care Monet a construit-o pentru a-si picta celebrii nuferi.
Tocmai aceasta lucrare a inspirat o activitate care a transformat zilele acestea amfiteatrul muzeului intr-un iaz artificial plin cu nuferi de hartie realizat de vizitatori, propunere care urmareste sa trezeasca creativitatea publicului si, in acelasi timp, sa creeze o opera colectiva.
O gradina de nuferi de hartie
Pe podeaua albastra a amfiteatrului, amintind de apele golfului orasului, au fost amplasate zeci de nuferi pe care vizitatorii i-au adus, lucrati manual acasa (doar sa urmati un tutorial distribuit pe retelele de socializare) sau realizati in spatiul expozitional propriu.
Acest omagiu special adus operei lui Thomas Demand, care este aceeasi care deschide expozitia Mundo de Papel si in al carui proces artistul a investit 6 luni in cursul anului 2020, a fost regizat de arhitectul si prodecanul Colegiului Arhitectilor din Cantabria Roman San Emeterio.
O lume de hartie
Mai este timp, de altfel, pentru a vizita cea mai mare expozitie organizata pana in prezent in Spania a operei lui Thomas Demand (Germania, 1964).
In lucrarile lui Thomas Demand, care variaza de la evenimente media pana la dezastre naturale, nu exista niciodata o prezenta umana. Expozitia incepe cu fotografia la scara larga Pond , o piesa care vorbeste despre interventii urbane in care arhitectura si natura se imbina, asa cum este si in Jardines de Pereda, prin care vizitatorii parcurg chiar inainte de a intra in expozitie.
Curatorie de Udo Kittelmann, lucrarile care compun expozitia reflecta atat momente de mare relevanta din istoria recenta, cat si simple momente din viata de zi cu zi. Nu sunt legate tematic unul de altul, dar au o caracteristica importanta: tuturor le lipseste prezenta umana.
In acest fel, sunt prezentate scenarii goale in care realitatea pare sa fi fost suspendata, lasand imaginatiei sa completeze povestile spuse de obiectele create de artist.
Mari dezastre si frumusete in viata de zi cu zi
Expozitia, care a fost conceputa in mod expres pentru Centrul Botin, este articulata ca o mare plimbare libera prin sala expozitionala presarata cu un total de opt pavilioane in care poti intra si trai diverse experiente, asa cum se intampla chiar in Centrul Swag.
Imaginile defileaza in fata ochilor vizitatorului, intotdeauna realizate din modele hiperrealiste construite cu hartie si carton de artist, care reflecta situatii de pandemie, evenimente specifice care au avut multa relevanta mediatica sau, pur si simplu, frumusetea imperceptibila a vietii de zi cu zi.
Intrucat Demand lucreaza intotdeauna cu aceste modele (pe care le distruge dupa ce le fotografiaza), imaginile rezultate pastreaza o aparenta de realitate, dar nu sunt altceva decat reprezentari artificiale ale acesteia, stabilind o relatie interesanta intre reproducere si original.
Printre lucrarile remarcabile se numara si imaginea seifului in care comerciantul de arta Guy Wildenstein a pastrat vreo treizeci de opere de arta furate; prototipul zidului pe care Donald Trump intentiona sa-l construiasca intre Statele Unite si Mexic; sau videoclipul Pacific Sun Cruise, care a suferit zguduiri violente in largul coastei Noii Zeelande.
Fotografii si videoclipuri intre 1996 si 2021
Alte lucrari din expozitie fac referire la tragedii importante, cum ar fi taverna unde un baietel de cinci ani ar fi fost ucis; sau curtea din spate a teroristilor care au bombardat maratonul din Boston.
In cele din urma, o serie de imagini surprind frumusetea care emana din situatiile cotidiene, de cele mai multe ori neobservate, care adapostesc propriile povesti, precum o panglica rosie care sclipeste in soarele din California sau pahare de plastic prinse intr-un gard din zale.
Scenografia a fost conceputa in intregime de artist, inclusiv pavilioanele, toate de diferite forme si acoperite cu tapet in interior, care functioneaza ca expozanti pentru fotografii si videoclipuri create intre 1996 si 2021.
Expozitia este insotita de un catalog regizat tot de Demand insusi si editat de Fundatia Botin in colaborare cu editura londoneza MackBooks, care reproduce pavilioanele acestei expozitii ca pop-up-uri cu care vizitatorul va vedea, pentru o data realitatea intr-un alt mod.