Black-ul istoric – plasat intr-un Hudson Highlands iernic frumos redat, New York – isi imagineaza ce s-ar fi putut intampla daca tanarul Edgar Allan Poe (Harry Melling) s-ar fi incurajat in investigarea sinuciderii aparente a unuia dintre colegii sai cadeti la West Point (Academie militara).
Cadavrul este gasit agatat de un copac pe malurile raului Hudson. In mod surprinzator, picioarele tanarului par sa fi fost pe pamant, cu degetele intepenite strangand un fragment dintr-un bilet. Cutia toracica i-a fost rupta chirurgical si inima a fost indepartata.
Desigur, aceasta scena nu este exacta din punct de vedere biografic. Dar este plin de spiritul lui Poe.
Inima indepartata isi aminteste de portretul sau magistral in psihopatie, The Tell-Tale Heart, povestea unui barbat atat de tulburat de „ochiul de vultur” albastru pal al unui coleg de cazare, incat il ucide si ii dezmembra corpul pentru a-l putea ascunde sub podea.
Cand soseste politia, este atat de convins ca mai poate auzi batand inima extrasa a mortului, incat este determinat sa marturiseasca.
Un complot in stilul lui Poe
Viata lui Poe se preteaza la un tratament impresionist, contrafactual, deoarece multe dintre detaliile sale – nu in ultimul rand moartea lui in 1849, cand a fost gasit purtand un costum de alt barbat – raman misterioase.
Altii recunoscuti in The Pale Blue Eye, cum ar fi pasiunea lui pentru bautura, placerea lui pentru compania feminina, tendinta lui de a-si face dusmani, sunt exacte din punct de vedere real, dar nu explica tocmai locurile intunecate de unde provin obsesiile sale de scris semnaturi.
Portretul lui Edgar Allan Poe, 1849.
Stim, de exemplu, ce s-a intamplat cu adevarat cand Poe era la West Point in 1830. Nu a rezistat nici macar un an.
Nedorind sa-si continue cariera militara, el s-a asigurat ca este supus curtii martiale, neglijand datoria si nesupunand ordinelor, apoi s-a asigurat ca concedierea este singurul rezultat pledand nevinovat.
Timpul dezonorant al lui Poe la West Point s-ar putea preta la un biopic mai conventional, dar acesta ar fi ratat ceea ce scriitorul si regizorul Scott Cooper este cu adevarat interesat: „temele care influenteaza in cele din urma acest tanar scriitor neformat sa devina scriitorul care a devenit”.
Temele Ochiului albastru pal apar intr-adevar in mod repetat in opera lui Poe: ritualul ocult si criptogramele, granita dintre minte si nebunie, imaginea frumoasei femei moarte – pe care Poe a descris-o in mod notoriu drept „cel mai poetic subiect din lume”.
Aducerea lui Poe la viata
In cea mai mare parte, filmul Netflix se lipeste cu atentie de acest rezumat. Se concentreaza pe dezvoltarea whodunit-ului, favorizand tropii liberi Poe-esque in detrimentul cliseelor deschise (desi la un moment dat apare inevitabil un corb, cronind amenintator).
Christian Bale ca Augustus Landor Harry Melling ca cadetul Edgar Allen Poe.
Imaginea specifica a unui ochi albastru pal este evocata de ochii seducatoarei Lea Marquis (Lucy Boynton) si de „privirea patrunzatoare” a detectivului Augustus Landor (Christian Bale).
Se vede, de asemenea, in paleta evocatoare a fotografului Masanobu Takayanagi, unde mantiile albastre pal ale cadetilor din West Point contrasteaza cu decorul monocrom de iarna.
Un Bale tras si barbos este amenintator in timp ce Landor, detectivul indoliat, chemat pentru a intelege cazul. Harry Melling – cunoscut telespectatorilor drept Dudley Dursey din franciza Harry Potter – este nemaipomenit de genial in rolul lui Poe, ca si cum fotografiile iconice ale autorului ar fi fost aduse la viata.
Stand pe umerii lui Poe
Ambii barbati sunt atrasi impreuna de placerea pentru bautura si carti, precum si de procesul pe care Poe l-a numit „ratiocinare” – o combinatie de rationament stiintific si intuitie.
Cu Poe jucandu-l pe adversar si cu Landor, detectivul enigmatic, barbatii formeaza una dintre coordonatele de baza ale fictiunii politiste moderne, care poate fi datata din trilogie revolutionara a lui Poe, din anii 1840, de povesti politiste, care prezinta prototipul sau Sherlock Holmes C. Auguste Dupin (al carui nume este Bale). Augustus Landor evoca partial).
Christian Bale ca Augustus Landor si Harry Melling ca Edgar Allen Poe.
Pe masura ce apar mai multe crime, misterul se adanceste. Rezolvarea necesita a cerceta cercul de familie al unui inalt oficial al Academiei, doctorul Daniel Marquis (Toby Jones) si a descoperi evenimentele nefaste ale Academiei.
Aceasta excursie nemaipomenita duce The Pale Blue Eye intr-o marca de groaza care imbina cu conventiile noir moderne cu care a inceput.
Gillian Anderson in rolul doamnei Julia Marquis Toby Jones in rolul doctorului Daniel Marquis.
Actoria, care este in principal excelenta, devine hammy. Acest lucru este cel mai grav in interpretarea lui Gillian Anderson, care o interpreteaza in mod incontestabil pe matriarhala Julia Marquis, de parca domnisoara Havisham a lui Charles Dickens ar fi ratacit in West Point.
Poe a avut o mare influenta in evolutia atat a povestii horror moderne, cat si a thrillerului politist. Cu toate acestea, reunirea lor in acest fel face ca The Pale Blue Eye sa devina o melodrama ridicola, prea lunga.
Preocuparile lui Poe erau fara indoiala excesive. Dar in incercarea de a captura atat de multi dintre ei, The Pale Blue Eye insusi cade intr-un exces care se dovedeste prea mult pentru a fi sustinut de o poveste de origine.